putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala.uneori din ambele
motive.insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi, singura stea,
singura planeta, singurul soare care conteaza.privim Universul cu o ciudata
neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte
realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc.
astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra:ceea ce
nu vedem ne vede.ceea ce nu simtim ne simte.ceea ce nu ne lipseste ne apartine.
treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care
suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa.natura noastra ne spune ca
omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face
schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem.atat timp
cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie.insa omul este o
fiinta haotica ce va
tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de
necunoastere pe care le va intrezari.omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci
pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie.fericirea este
doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit?
motive.insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi, singura stea,
singura planeta, singurul soare care conteaza.privim Universul cu o ciudata
neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte
realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc.
astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra:ceea ce
nu vedem ne vede.ceea ce nu simtim ne simte.ceea ce nu ne lipseste ne apartine.
treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care
suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa.natura noastra ne spune ca
omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face
schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem.atat timp
cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie.insa omul este o
fiinta haotica ce va
tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de
necunoastere pe care le va intrezari.omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci
pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie.fericirea este
doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit?
2 comentarii:
mi-a placut finalul:X
mersiii:X
Trimiteți un comentariu