Tablou pentru o poveste din dragoste - Richard Milward

"Boxerii M&S erau destul de placuti, si merita sa dea drumul la dus si sa incerce sa dea cacatul jos de pe ei in timp ce se dezbraca, simtindu-se ca o curva. [...] Dezbracat, isi baga fundul sub jetul de apa, verificandu-si tot timpul penisul, si il spala si pe el. Penisul ii era deosebit de zbarcit, iscodind in luminade cosmar din baie, dar el puseseasta pe seama situatiei de rahat. Parul din fund ii era ca un covor tesut si ca sa scape de tot rahatul din el trebui sa racaie cu unghiile. Dezgustator!"

Intrebari

de ce eu

de ce tu

de ce noi?

de ce stam sub aceleasi asternuturi, goi?

de ce atata suferinta, de ce atatea ganduri

de ce atatea cuvinte ascunse printre randuri?

Wake up...

putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala.uneori din ambele
motive.insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi, singura stea,
singura planeta, singurul soare care conteaza.privim Universul cu o ciudata
neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte
realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc.
astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra:ceea ce
nu vedem ne vede.ceea ce nu simtim ne simte.ceea ce nu ne lipseste ne apartine.
treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care
suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa.natura noastra ne spune ca
omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face
schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem.atat timp
cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie.insa omul este o
fiinta haotica ce va
tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de
necunoastere pe care le va intrezari.omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci
pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie.fericirea este
doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit?

Wishes...

vreau sa cad in vid.sa ma prabusesc de stancile din ocean si sa-mi improsc trupul in cuvinte.vreau sa pictez cuvinte in ocean.ca un roi de fluturi dinamici,intentionez sa acopar cerul tern,teluric,ce scalda in el un tezaur excentric.
dar dincolo de visterie,e un univers paradoxal cu oglinda de la suprafata.proiectia apei,si cer si margine de macrocosm si puntea metamorfozei mele,generator de viata pentru insuflarea mea,corola sau mai de graba un halo transfigurat intr-un portal de fascinatie, e un punct greu de atins.
vreau sa ating sfarsitul in cuvinte,in culori,intr-o cromatica nedefinita,in nuante pe care nu le percep,insa imi doresc sa cuceresc un taram paralel.
vreau sa visez constelatiile unindu-se intr-o coroana pentru cerul albastru al noptii ce ne inconjoara.
imposibil ar zice unii,insa in obscuritatea mea,si cea mai sfidatoare conceptie atinge neantul.

vorbeste eul meu prin acest trup incurabil.vorbesc voci dintr-o inexistenta aparenta.taci si asculta cum imi pulseaza inima.cred ca voi ceda curand...